Crestinismul…cult demonic

Nota !

Pentru intelegerea mai buna a articolului „Crestinismul …cult demonic” cititi posturile de la primul catre ultimul !
Va multumesc ca v-ati peirdut pretiosul timp citind acest blog 🙂 sper ca nu v-am plictisit


Citate asa cum apar in Biblie

Ioan, 7, 5: Pentru ca nici fratii Sai nu credeau intransul.

Ioan, 7, 20: Si multimea a raspuns: „Ai demon. Cine cauta sa te ucida?…

Ioan, 8, 48: Au raspuns Iudeii, zicandu-I: „Nu zicem noi bine ca tu esti samaritean si ai demon?”.

Luca 8, 32: Si era acolo o turma mare de porci care pastea pe munte. Si L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; si le-a ingaduit.

Luca, 11, 26: Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el; si ele intra si locuiesc acolo; si starea de pe urma a omului aceluia se face mai rea decat cea dintai.

Marcu, 3, 21: Si auzind ai Sai, au plecat ca sa-L ia de-acolo cu de-a sila, ca ziceau: „Nu e in toate mintile”.

Marcu, 3, 22: Iar carturarii, care venisera din Ierusalim, ziceau ca El il are pe Beelzebub si ca prin domnul demonilor ii scoate pe demoni.

Marcu, 3, 30: Aceasta, pentru ca ziceau: „Are duh necurat”.

Marcu, 5, 11-13: Iar acolo, langa munte, era o turma mare de porci care pastea. Si L-au rugat, zicand: „Trimite-ne in porci, ca sa intram in ei”. Si el le-a dat voie. Si iesind duhurile necurate, au intrat in porci, si turma s-a repezit de pe stanca-n mare. Si erau ca la doua mii si se inabuseau in mare.

Marcu, 5, 17: Si ei au prins a-L ruga sa plece din hotarele lor.

Matei, 9, 34: Dar fariseii ziceau: „Cu domnul demonilor ii scoate pe demoni”.

Matei, 10, 34-35: Sa nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie. Caci am venit sa-l despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra ei.

Matei, 12, 31: De aceea va spun: Orice pacat si orice blasfemie li se iarta oamenilor, dar blasfemia impotriva Duhului Sfant nu li se iarta.

Matei, 15, 11: Nu ceea ce intra in gura il spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea il spurca pe om.

Matei, 15, 24: Iar El, raspunzand, a zis: „Nu sunt trimis decat la oile cele pierdute ale casei lui Israel”.


Misiunea lui are o mai mare anvergura decat simpla dezbinare in familii

Citesc in Luca, 12, 51-53 si nu-mi vine sa cred ce spune Isus: “Pare-vi-se c-am venit sa dau pace pe pamant? Va spun ca nu, ci dezbinare. Ca de-acum inainte cinci intr-o casa vor fi dezbinati: trei contra doi si doi contra trei. Dezbinati vor fi tatal impotriva fiului si fiul impotriva tatalui, mama impotriva fiicei si fiica impotriva mamei, soacra impotriva nurorii sale si nora impotriva soacrei”. Iata vorbele de “salvare” spuse chiar de “salvatorul lumii” iisus hristos. Nu poti decat sa-i scrii numele cu litere mici acestui personaj al dezbinarii de oameni.

Dar viziunea lui Iisus asupra viitorului omenirii nu se opreste aici. Iata cum voia sa “salveze” el lumea. In Luca, 12, 49, Iisus afirma cat se poate de explicit de ce a venit pe pamant: “Foc am venit s-arunc pe pamant, si cat as vrea sa fie acum aprins”. Si foc a fost si este inca. Distrugerile masive in numele credintei crestine de-a lungul timpului sunt cunoscute si documentate istoric: razboaiele religioase, cuceririle in numele crestinarii, cruciadele de salvare a “mormantului sfant”, si mai presus de toate distrugerea aproape totala a religiilor primare, cu care crestinismul a venit in contact, care erau bazate pe relatia armonioasa dintre om si natura.

Aceste rautati ale oamenilor impotriva altor oameni au fost facute in numele “salvatorului lumii” Iisus Hristos. De la simplele dezbinari de familie pe care Iisus le-a adus oamenilor asa cum se scrie in Luca, 12, 51-53, au urmat altele din ce in ce mai ample prin marirea puterii duhurilor necurate pe care Iisus le-a protejat. Dar se pare ca focul cel mare, care era dorit cu ardoare de Iisus in Luca, 12, 49, nu a venit inca. Acest foc este in curs de a se produce prin polarizarea intregii omeniri in mari tabere antagoniste.

Exista o explicatie la ceea ce se intampla astazi in lume, la acest crescendo al raului intamplat de la moartea lui Iisus. Mahomed, profetul islamismului, a fost puternic influentat de crestinii care erau dominanti in acea perioada istorica in zona Orientului Apropiat. Cei care i-au adus vestea lui Mahomed ca va fi “trimisul” lui Alah (Dumnezeul lor) au fost doi preoti crestini evrei. Acestia au devenit, dupa victoria islamismului ca religie majoritara printre arabi, primii imamici ai islamismului. Islamismul a fost impus de Mahomed prin razboi si moarte. Cei ce refuzau convertirea si lepadarea de vechiile credinte erau trecuti prin ascutisul sabiei.

In Mecca, apoi in toata Peninsula Arabica si in alte parti ale lumii islamismul a fost impus cu forta, o metoda asemanare cu cea folosita de inchizitia crestina. Duhurile rele aduse de Iisus l-au luat in stapanire pe Mahomed si s-au raspandit apoi printre populatiile arabe din zona, gasind acolo teren prielnic. Fenomenul a fost facilitat si de faptul ca musulmanii nu folosesc lumanari la rugaciuni, asa cum fac crestinii (obicei preluat de la pagani) care in acest fel pot determina duhurile rele sa se indeparteze.

Monstruozitatile care se intampla astazi in lumea islamica (sinuciderile pentru a-i omora pe altii cu orice pret) si ura pe care o manifesta fata de toti, inclusiv fata de alti musulmani, se explica prin duhurile rele care se afla in acesti oameni. Treptat s-a produs o multiplicare masiva a duhurilor rele in lumea musulmana. Astazi avem tabere adverse mult mai puternice, decat simpla dezbinare dintre tata si fiu adusa de Iisus, ne indreptam catre viziunea de distrugeri masive prin foc si toate calamitatile de neimaginat descrise in Apocalipsa.

Daca un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi sa afle ca nu i-au reusit si misunea fiului lui de salvare a omenirii a fost ratata. Dar daca este mana Diavolului intreaga deceptie a reusit. Sunt milioane si milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un spirit al raului de care omenirea este influentata in prezent in proportii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieirea anticipata in viziunea apocaliptica demonica din Noul Testament.


Cum a evoluat istoric?

Va veti intreba cum se explica atatea frumuseti vazute in biserici si catedrale? Exista realmente creatii minunate care glorifica amintirea narativa a celui care a fost Iisus. Raspunsul este ca aceste minunatii sint rodul idealului mintii omenesti, nu cel al invataturilor lui Iisus. Oamenii au creat cu mare elan frumuseti in biserici si catedrale pentru a contracara uriciunea crestinismului originar al lui Iisus, idealizand aspectele durerii, portretizand un Iisus cu fata blanda si resemnat in fata mortii, postura victimei care induce mila in cei care o privesc.

Dar cand este sa evaluam obiectiv consecintele acestor aberatii doctrinare gunoiul crestinismului iese la suprafata in felul de a se comporta al oamenilor, in modul lor de existenta, in violenta si rautatea sociala a unor crestini, deoarece Iisus le-a promis ca orice li se poate ierta afara de blasfemia impotriva Duhului Sfant (Matei, 12, 31).

Oamenii sinceri aflati printre crestini sunt doar victime credule care resemnati si depasiti de intelegerea reala a demonismului lui Iisus nici nu stiu practic in mana cui se afla. Piosi in viata, acesti oameni aspirand la Dumnezeul adevarat s-au rugat cu devotament lui Iisus. Dupa moarte vor avea surpriza sa ajunga in iad unde ii intampina Iisus si le ureaza bun sosit.

Ce spune istoria despre rolul crestinismului in lume? Puterea politica de-a lungul timpului a inteles cu realism marele potential de manipulare a oamenilor oferit de crestinism, care a fost folosit astfel de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care initial l-a respins. Ulterior crestinismul a fost tolerat si folosit in slujba noilor guvernanti comunisti care, inclinati spre rau, exploatare si minciuna, s-au aliat cu cei de-o teapa cu ei, cei care il slujeau de diavol intocmai ca si ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea insangerata, Iisus “salvatorul omenirii”.


Cum evaluam pe Iisus si misiunea lui?

Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul. Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, degizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35 ca Iisus a promis sa aduca oamenilor.

Nu pot decat sa afirm ca crestinismul este un cult demonic, cea mai mare minciuna care a putut vreodata exista in omenire – venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.Iisus este cel care a inlesnit inmultirea duhurilor necurate ingaduindu-le sa iasa din oamenii posedati si sa revina apoi cu alte duhuri si mai rele ca ele (Luca, 11, 26)Pe aceasta baza de idei demonismul crestinismului originar nu poate fi contestat.Dovezile se afla chiar in Biblie in Noul Testament.


Roadele pomului sadit in lume de Iisus

Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se voi supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor, pe cei mai mulţi rămîn să-i bîntuie toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date ce pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămîntul deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin pe pămînt. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.


Invataturile lui Iisus

Una dintre ele se refera la ceea ce omul mananca. Iisus sustine ca nu ceea ce intra in gura il spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea il spurca pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune ca tot ce intra in gura se duce in pantece si iese afara, dar cele ce ies din gura pornesc din inima, si acelea sunt cele ce-l spurca pe om, dar a manca fara sa-ti fi spalat mainile, aceasta nu-l spurca pe om (Matei, 15, 17-20).

Este o invatatura de doi bani. Cati oameni cred ca nu conteaza ce bagam in pantece? Daca cineva baga in gura otrava sau maincare stricata nici nu mai apuca sa o scoata afara ca poate si muri. Cat priveste ideea ca ceea ce iese din gura il spurca pe om cum spune Iisus, afirmatia lui este de asemenea o aberatie. Vorbele rele il usureaza temporar pe om de rautatea din el, desi aruncatul vorbelor pe altii nu este o solutie pentru a scapa de raul din inima.

Sa analizam acum doctrina pacatului promovata de Iisus, ideea cum ca orice pacat si orice blasfemie li se iarta oamenilor, dar blasfemia impotriva Duhului Sfant nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Sa presupunem ca exista o tara in lume care are un sistem juridic ce respecta aceasta invatatura a lui Iisus.

De exemplu, un om ticalos este prins in faradeligile lui si adus in fata judecatorului care va aplica invataturile lui Iisus in cazul respectiv. Sunt consultati martorii care declara ca invinuitul a furat, a batut cinci oameni la betie si a omorat un om cu un cutit. La judecata omul recunoaste ticalosiile facute adaugand ca a cerut iertare lui Iisus pentru tot raul facut. “

Ai spus ceva impotriva Duhului Sfant?” intreaba judecatorul. “Niciodata!” raspunde omul. Verdictul: “Eliberati-l ca si-a cerut iertare in numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfant!”. intrebare: poate o atare invatatura a iertarii vesnice sa vina de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metoda de a face dreptate oamenilor este aberanta, Dumnezeu nu poate ierta rautatile oamenilor, cei vinovati trebuie sa repare cumva raul adus si sa invete ca repetarea raului nu va fi iertata prin simpla recunoastere a greselii. Invatatura lui Iisus este prostie curata. O societate sanatoasa nu poate functiona pe astfel de invataturi fara sens.

Evreii in Vechiul Testament aveau o metoda mai logica, desi nu era cu totul justa, ideea ca se plateste ochi pentru ochi. Dar in invataturile lui Iisus privind aplicarea dreptatii se vede mai degraba mana diavolului decit cea a unei forte a dreptatii. Numai diavolul trece cu vedere faptul ca merge si asa, ca simpla iertare data de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face.

Diavolul iarta de pacat pentru a-l tine pe pacatos mereu in pacat. Este si metoda folosita de Iisus pentru a-i mentine pe oameni in jugul suferintei pe care a initiat-o in locul salvarii pe care trebuia sa o aduca asteptatul mesia, salvatorul evreilor. Este oare acesta salvatorul? Poate trimisul lui Dumnezeu sa-i indemne pe oamenii sa se complaca in rele iertindu-le tot timpul faradelegile? Mai degraba un spirit demonic face aceasta. Sa cercetam mai departe faptul cum Iisus crede ca oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiti de cei ai diavolului.

In Matei, 7, 10-20, Iisus ii avertizeaza pe ucenici sa se fereasca de profeti mincinosi caci dupa roadele lor vor fi cunoscuti. Preceptul este bine stiut din Vechiul Testament, ideea ca pomul se cunoaste dupa rod. Sa vedem ce roade a adus pomul lui Iisus dupa asa-zisa inaltare a lui la cer? Crestinismul a patruns treptat in lumea zisa “pagana” prin infricosarea oamenilor asupra pedepselor ce-i asteapta daca nu se vor supune noii invataturi si prin forta. Aceasta frica de pedeapsa persista si astazi fiind practic hrana crestinismului.

Fara continua teroare a diavolului, care pandeste omul la orice pas, crestinismul s-ar dezintegra. De remarcat este atentia care se pune pe diavol ca personaj principal si toate cele care vin cu raul si suferinta, rastignirea lui Iisus pe cruce, sangele, patimile lui, etc. in cele din urma Iisus pozeaza in invingator, chiar dupa ce a fost batut in cuie pe cruce si i s-a pus pe cap coroana de spini in locul celei regale a regelui din stirpea lui David.

Pe cei mai multi oameni traumele mentale pe care le implanteaza in minti frica, si toate aspectele suferintei si intunericului, ii bintuie toata viata. Crestinismul este o religie parazitara a sufletelor care se intinde oriunde poate sa ajunga cu teroarea fricii. Desi se spune despre “invingatorul mortii”, ca a ajuns acolo la dreapta Tatalui, el priveste cu detasare intreaga panorama a suferintei umanitatii care a urmat dupa “inaltarea sa”