M-am regasit…

Dupa o perioada destul de …agitata sa zicem asa, de cam un an de zile , m-am regasit , mi-am dat seama ce vreau , pe ce drum vreau sa merg , ce trebuie sa schimb si mai ales de ce .De curand si anume zilele trecute dupa ce am facut o mare prostie cu o gluma stupida facuta dintr-un impuls stupid am realizat ce am ajuns , cat de jos am decazut si am decis ca trebuie sa fac ceva , mi-am dat seama ca datorita agitatie din ultima vreme m-am schimbat mult si mai ales prost , am luat-o bine pe aratura , am inceput sa pierd tot mai multi oameni la care tin mai mult sau mai putin, m-am izolat practic de toata lumea , m-am dedicat trup si suflet muncii , am refuzat sa mai ies in oras , sa mai socializez , m-am inchis in mine si ajunsesem ca o oala sub presiune , ajunsesem sa nu ma mai asuport nici eu , ce sa mai le cer altora… eram practic nervoasa mereu chiar si atunci cand eu ma simteam calma se simtea parca o tensiune in aer, parca asteptam sa explodez cand iti era lumea mai draga. Dar atunci cand esti pe cale sa pierzi ceva la care tii enorm , realizezi ca nu esti ceea ce pari a fi , ca esti om si gresesti si mai trebuie sa asculti si ce zic altii , ca trebuie sa te lasi ajutat cand simti ca nu poti singur , ca uneori e bine sa ii mai lasi si pe alti sa aibe grija de tine , ca in viata nu poti singur , am realizat ce parere oribila am despre mine , am realizat ca nu am nici un strop de incredere in mine ,ca nu’s chiar atat de puternica cum vreau sa par si cum ma cred altii .Am realizat ca sunt om , ca sunt vulnerabila , naiva si fragila uneori , chiar daca niciodata nu am lasat sa se vada asta .
Am decis sa iau atitudine si sa schimb toate astea , voi ramane poate la fel de tembela si aiurita si totodata ancorata bine in realitaea asta, dar voi inverca sa ma privesc altfel , sa cred in mine , sa recunosc ce simt si mai ales sa arat asta .
Am incercat sa dau de vreo 3 ori la facultate , 3 facultati diferite fara mai nimic in comun , psihologie , teatru si arhitectura-designe interior, dar mereu era ceva care imi spunea ca nu asta trebuie sa fac , eram pe punctul de a ma inscrie anul asta la arhitectura cand ies cu cativa colegi de munca si una dintre colege terminase artele si a venit vorba de facultate . Eu vroiam de ceva vreme sa dau la arte , dar cum mama nu era deacord si mai ales ca eu nu am facut desen sau liceu de profil si fiind un pic paralela cu multe l-am luat pe NU in brate ai am zis domne NU intru deci NU dau .Ei bine tipa m-a convins ca se poate si fara si am decis sa dau , si sincer nu imi pare rau cu toate ca am un program de cacat ( dimineata scoala , apoi munca , seara terminat lucrari si poate somn daca mai apuc) , imi place ce fac si incep sa ma bucur ca mi-a luat 3 ani sa aleg drumu care trebuie .
Ma bucur ca am reusit sa plec de acasa , da recunosc imi e greu ptr ca am plecat cu datorii la banci , prieteni , probleme de sanatate , dar cu toate astea ma bucur enorm ca am luat hotararea asta . Daca nu o faceam cred k nu mai dadeam eu la nici o facultate , de ce? ptr ca familia mea nu e deacord , cand ma mai vedeau desenand pe acasa nu erau foarte incantati ca imi pierd timpul cu asta ,ma bucur ptr ca am linishte , si asta cred ca e cel mai important , daca nu ai linishte esti terminat psihic.
Mi-am adus aminte cum e sa razi , sa te bucuri de ceea ce ai , de cei pe care ii ai langa tine , mi-am adus aminte cum e sa vrei sa renunti la tot ptr ceea ce vrei , mi-am amintit cum e sa simti , cum e sa speri,invat din nou sa sper , si e frumos , e ca si cum ai fost in coma multi ani si acum te-ai trezit si simti ca insfarsit traiesti .
Incep sa cred ca a meritat sa astept un an sa pot spune „Traiesc!” , se spune ca dupa furtuna apare curcubeul , pot spune ca dupa tsunami iese cel mai frumos curcubeu pe care l-am vazut vreodata .Azi pot spune sincer ca ma bucur .Azi ma simt mai pregatita ca niciodata sa infrunt si sa indur multe .
Imi pare rau ca nu toate sunt asa cum as vrea sa fie in viata mea personala , dar sper si cred ca se vor aseza la locul lor dar …toate la timpul lor .Am asteptat un tren care a venit greu ,extrem de greu , iar cand a insfarsit a sosit eram cat pe ce sa-l pierd , dar m-a inteles si a asteptat sa urc si nu m-a lasat sa ma arunc atunci cand am simtit ca trebuie sa sar si ma bucur ca sunt inca in tren , in trenul care trebuie 🙂
Insfarsit simt ca sunt acolo unde trebuie , ca fac ceea ce cu adevarat vreau sa fac …insfarsit stiu cine , ce si mai ales de ce sunt 😀

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s