Ganduri… Timp… Regrete…

Se pare ca nu pot dormii …oricat as incerca nu reusesc sa dorm.Nu stiu de ce …sau poate stiu .Am o stare ciudata , o amestecatura de sentimente ciudate si contradictorii.Ratiunea spune ceva iar sufletul altceva …Da stiu gandesc prea mult, analizez prea mult, critic si mai mult mai ales pe mine, in timp ce am incetat sa mai simt .Vreau si in acelasi timp nu vreau un anumit lucru .In sfarsit sunt pe punctul de a pleca de acasa , de a-mi gasii pacea aia dupa care atata timp am tanjit si totusi parca in loc sa sar in sus de fericire parca nu imi vine sa plec …Nici eu nu ma inteleg .Pe langa asta mai sunt si alt gen de sentimente … ptr alte persoane . Intotdeauna am vrut totul sau nimic si am oferit acelasi lucru indiferent de ce era vorba, dar parca acum gandesc mai mult ca niciodata , parca am devenit paranoica. Nu mai cred nimic, nu mai cred in nimic si in nimeni oricat as zice eu ca „da , cred!”
As vrea sa plec undeva departe de toata aglomeratia asta din Bucuresti , sa las ce a fost in urma , sa mor aici si sa renasc in alta parte departe de tot , sa o iau de la zero , dar … e ceva ce ma tine aici , nu stiu ce si asta ma macina cel mai tare . Ce ma tine aici? Familia? nu cred, ar fi un pic ilogic . nu am insemnat si nu insemn prea mult ptr ei , de ce si-ar dorii cineva sa ramana intr-un loc unde nu ii este tocmai bine? de teama? teama de ce anume?nu stiu… Prietenii? care preteni? prietenii si aia oricum putini cat sa ii pot numara pe degetele de la o mana … nu sunt de aici si chiar daca ar fi fost nu i-ar fi impiedicat nimic sa imi ramana prieteni indiferent unde as fi plecat, ptr ca in fond si la urma urmei asta e un aspect al prieteniei adevarate. Jobul? nu cred… adica da, imi place ceea ce fac, lucrez cu nishte oameni foarte ok (cu toate ca sunt momente in care i-as impusca) , dar nu e ceva la care nu as putea renunta.Probabil am nevoie de un motiv mult mai puternic , simt ca fug de trecut si oricat as fugii tot ma va gasii la un moment dat , ptr ca face parte din mine iar fugind nu rezolv nimic ba din contra imi complic existenta inutil.Sau poate inca nu a venit momentul…sau a trecut.
Inca din liceu le spuneam alor mei ca dupa ce termin cls a 12-a voi pleca de acasa:)) ciudat e ca au trecut cativa ani buni de atunci si nu am mai facut asta ( din diferite motive si datorita unor persoane) se pare ca daca nu faci un lucru cand trebuie nu il mai faci niciodata ,d’aia lucrurile trebuiesc facute la timpul lor, nu mai devreme , nu mai tarziu.Dupa ce a plecat trenul … degeaba mai alergi dupa el…Cu toate astea nu reget , ptr ca deciziile pe care le-am luat acum 3 ani m-au facut fericita in momentul respectiv… De ce sa regret un lucru care m-a facut fericita (atat cat m-a facut )? Intotdeauna o amintire oricat de frumoasa ar fi ne-o vom amintii cu tristete , dar asta nu inseamna ca trebuie sa regretam asta ,nu?ba din contra trebuie sa-le conservam , sa raman in memoria noastra cat mai intacte …
Ar mai fi multe de spus dar e deja 4 :30 dimineata si trebuie sa fac un dus si sa ma pregatesc 😀 ma asteapta un drum lunnnggg 😀 Transfagarasan :X Asa ca ne auzim la noapte asta daca o sa mai fiu instare de altceva decat sa dorm dat fiind faptul ca nu am dormit deloc .
Revin cu poze si sa va spun cat de fain a fost .V-am pupat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s